Istoric

Satul Gâdinți este atestat documentar începând cu data de 12 Iulie 1415, când Alexandru cel Bun ridica Mânăstirea Bistrița, înzestrând-o cu sate și moșii, printer acestea numărându-se și satul Gâdinți. Moșia împreună cu satul Gâdinți vor rămâne închinate Mânăstirii Bistrița până în anul 1500, când Ștefan cel Mare îl cheamă la Iași pe ecumenul Grigorie și Arhimandritul, căruia îi cere să schimbe cinci sate, printre care și satul Gâdinți, fiindu-i necesar pentru a mări spațiul din jurul cetății nou construite de el în anul 1466 în sensul Siretului. Aceasta cetate este situate la 5km Sud-Est de Roman și la 2 km Sud-Vest de comuna Gâdinți, pe malul stâng al Siretului. Aceasta fortificație poartă numele de Cetatea Nouă, în toate documentele miedevale și s-a dovedit a fi una dintre cele mai puternice cetăți ale Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din satele Dealu Mărului, Gâdinți și Poenița, având în total 1029 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală cu 27 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1250 de locuitori în satele Gâdinți și Poenița. În 1931, comuna a fost desființată, satul Gâdinți trecând la comuna Sagna. Comuna a fost reînființată în 2004, când satul Gâdinți s-a separat, formând din nou o comună de sine stătătoare. În comuna Gâdinți se află Cetatea Nouă a Romanului, sit arheologic de interes național, ale cărei vestigii datează din 1466–1675. În rest, alte două obiective din comună sunt înscrise în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură: Conacul Bogdan (secolul al XIX-lea), fost spital de bolnavi psihic; și ansamblul Bisericii „Sfântul Dumitru” (secolul al XIX-lea), ansamblu constând din biserică (1812) și turnul-clopotniță.